Ce este, în afară de a fi un nou cuvânt împrumutat la modă, GAMIFICAREA?
Pentru că acest cuvânt are la origine traducerea în engleză a termenului “joc“ ne putem uşor imagina că aplicarea în domeniul învăţării organizaţionale are legătură cu implicarea angajaţilor sau chiar şi a clienţilor (dacă vorbim de marketing-ul educaţional) într-o activitate care nu este doar un simplu set de întrebări aruncate participanţilor (genquizz), ci una gândită atent, ţinând cont de elementele mecanicii unui joc de succes.
Care sunt aceste elemente de bază: să aibă un obiectiv final, jaloane care marchează paşii spre atingerea obiectivului final, indicaţii care marchează paşii spre aceste jaloane, nivele de dificultate din ce în ce mai mari, precum şi interacţiune de grup.
Dar gamificarea este mai mult decât ultima noutate din training. Elemente din mecanica jocului transferă angajaţilor cunoştinţe noi, încurajând, în acelaşi timp, competiţia între colegi prin acordarea de recompense publice şi, implicit, recunoaştere celor care excelează. Aceste jocuri “serioase” pot acoperi orice temă: îmbunătăţirea operaţiunilor, scăderea costurilor logistice, provocarea angajaţilor să înţeleagă cum rolul lor contribuie la succesul companiei, cunoaşterea produselor şi serviciilor, dar chiar şi teme legate de dezvoltarea aşa numitelor soft skills. Aceste jocuri, pe lângă faptul că pot creşte semnificativ productivitatea angajaţilor, sunt utilizate, de altfel, şi pentru eficientizarea altor procese decât cele de învăţare, de exemplu, Marriott aplicând jocuri în procesul lor de recrutare.